Miracolele se intampla in afara zonei de confort

Aleg sa postez acest articol spicuind cateva idei dintr-o carte ce a creat impact in viata mea atunci cand am citit-o si imi doresc sa va provoace suficient de tare incat sa va doriti sa o cititi sau macar sa meditati la ultima intrebare din articol.

Te provoc să îți descoperi și tu propria barcă din care îți este greu să cobori și să obții o nouă perspectivă a vieții, ajutat de John Ortberg prin cartea „Dacă vrei să umbli pe apă, trebuie să cobori din barcă”.

„Cred cu putere că este ceva — Cineva — înăuntrul nostru care ne spune că viaţa înseamnă ceva mai mult decât statul în barcă. Ai fost făcut pentru ceva mai mult decât simpla evitare a eşecului. Este ceva în interiorul tău care te face să vrei să umbli pe apă — să părăseşti confortul existenţei monotone şi să te abandonezi în aventura umblării cu Dumnezeu.

Iată o întrebare foarte importantă: Care este barca ta?

Barca ta este orice lucru care reprezintă pentru tine siguranţă în afară de Dumnezeu. Barca ta este orice lucru în care eşti tentat să-ţi pui încrederea, în special atunci când viaţa ta devine furtunoasă. Barca ta este orice lucru care te ţine atât de confortabil.

Vrei să ştii care e barca ta? Frica îţi va spune.

Intreabă-te următorul lucru: Care este lucrul care mă înspăimântă cel mai mult - în special atunci când mă gândesc să-l las în urmă şi să păşesc înainte prin credinţă?

Iată un principiu profund în legătură cu umblarea pe apă: Teama nu va dispărea niciodată. De ce? Deoarece de fiecare dată când vreau să cresc, aceasta înseamnă că va trebui să păşesc în teritorii noi, să accept noi provocări. Şi de fiecare dată când voi face acest lucru, îmi va fi teamă.

Susan Jeffers scria: „Teama nu va dispărea, atâta timp cât continuu să cresc." Niciodată! Ce veste bună! Asta înseamnă că nu mai trebuie să te zbaţi să alungi teama. Teama şi creşterea sunt legate una de alta. Sunt la pachet. Decizia de a creşte implică întotdeauna o alegere între risc şi confort. Avem tendinţa să căutăm o lume a confortului. încercăm să ne construim vieţi uşor de administrat, previzibile şi cu un anume grad de siguranţă, pentru a menţine iluzia că deţinem controlul. Cel mai mare eşec nu este să te scufunzi în valuri. Cel mai grav eșec este să nu cobori niciodată din barcă. Si atunci cand nu vrei sa cobori din barca numita zona de confort, pentru ca iti este frica de furtuna numita esec, incercare, provocare... Atunci Dumnezeu/VIATA „trece pe lângă" noi şi dă totul peste cap.

Dupa ce citesti „Dacă vrei să umbli pe apă, trebuie să cobori din barcă” de John Ortberg ramai cu o singura provocare aceea care suna asa: „Dar tu? Când ai coborât ultima dată din barcă?”