Cea mai mare realizare...
Cristina e zâna mea cea bună, așa-i spun deseori. Am cunoscut-o acum 12 ani, când mama mea s-a îmbolnăvit și când m-a cuprins o panică de nedescris că nu mai e timp pentru mine și ea și pentru tot ce nu reușisem să trăim. Și am început să mergem amândouă, eu și mama, să ne facă bine. Și ne-a făcut. Pe mine mă face bine, în fiecare an, de atunci. Am fost la mii de kilometri distanță de ea și m-a făcut bine. Am trecut atât de des prin momente de panică, prin depresii cumplite și m-a făcut bine. M-am îmbolnăvit grav și m-a făcut bine. Dar m-a făcut bine învățându-mă să mă fac și eu bine. Pentru că ea știe că odată ce ieși pe ușă, trebuie să știi să te ajuți singur.
Aici e, de fapt, miracolul ei. Am învățat un univers de la ea și mai am atâtea de învățat. Mi-e greu sa exprim în cuvinte, și totuși voi încerca.
Cristina mi-a schimbat modul de gândire, m-a învățat că fiecare lucru care mi se întâmplă, chiar dacă eu îl consider negativ, are însemnătatea lui și că e important să o înțeleg. Că orice boală vine dintr-un conflict interior pe care eu îl am cu mine și că mă voi putea vindeca numai atunci când voi rezolva conflictul. Și așa am făcut. Am înțeles de ce a venit boala, am încercat să o accept și să-mi schimb atitudinea greșită pe care o aveam anterior și care, de fapt, îmi provocase boala. Și m-am făcut bine.
M-a învățat că cea mai importantă e atitudinea față de fiecare lucru care ne apare în cale, fiecare om și fiecare experiență. Nimic nu e rău decât dacă noi îl vedem rău. Dar dacă îl vedem ca pe un lucru bun, vom învăța din el. Am învățat să mulțumesc permanent și pentru orice. Pentru un cuvât urât la adresa mea, dar și pentru un ajutor primit. Am învățat să fiu recunoscătoare pentru tot ce am, să spun asta cu voce tare în permanență, pentru că astfel voi avea gând numai pentru lucrurile minunate care se întâmplă. Cu toții avem probleme, mai mici sau mai mari. Contează însă atitudinea pe care o avem și ce învățăm din ele.
Am învățat NLP și am experimentat că ce gândești, ce-ți imaginezi, vei atrage. Că dacă transmiți gânduri pozitive, asta vei primi. Că dacă-ți dorești ceva, vei primi. Că viața este rotundă, că ce dai, asta primești, pentru că astfel funcționează legile atracției.
Am învățat însă cel mai mult să mă cunosc și să mă înțeleg pe mine. Să-mi înțeleg momentele de slăbiciune, dar să am forța de a mă extrage singură din ele. Cristina e acel om care nu te învață să depinzi de ea, ci dimpotrivă, te învață să te vindeci singur, să te “crești” singur. Și o altă minune a Cristinei e că-ți pune întrebări ca să identifici singur răspunsurile, să le găsești în tine și să ți le însușești. Are pilde și exemple și povești înțelepte pe care le spune. Și e mereu acolo. După fiecare discuție cu ea, cum s-a întâmplat chiar în dimineața aceasta, pornesc ziua cu un alt suflu. Are mereu o lecție caldă de dat. Important e să vrei și să poți pune în lucru fiecare gând pe care îl transmite. Iar dacă vede că oamenii învață, că participă, că pun în aplicare sfaturile ei spre propria lor creștere, cu și mai mult drag lucrează, cu și mai multă ardoare te susține. Ca să poți crește repede, ca ea. E unul dintre puțini oameni pe care i-am cunoscut să vrea să împărtășească tot ce știe. Și astfel am învățat să împărtășesc și eu mai departe.
Așadar, mulțumesc Cristina. Pentru azi, pentru ieri, pentru celelalte aproape 4.400 de zile de când mă înveți și mă salvezi și pentru celelalte zeci de mii de zile în care îmi și ne vei fi alături.
PS: Cand am intrebat-o pe Denisa Morariu care este cea mai mare realizare a ei, vrand astfel sa o provoc sa ma lase sa adaug la numele ei si faptul ca a fost nominalizată la Premiile Emmy, am primit un raspuns care pentru mine inseamna mult mai mult decat o nominalizare la Premiile Emmy... "Cea mai mare realizare a mea?... Faptul ca am ajuns sa ma iubesc si sa iubesc, in adevaratul sens al cuvantului".