Permisul de reusita
Ma numesc Octav Grigorescu, am 18 ani si am sa va spun o scurta poveste.
Cea mai mare bucurie la implinirea a 18 ani a fost, bineinteles, faptul ca voi avea permis de conducere!
Despre mine va pot spune ca sunt un om foarte optimist si increzator, pentru ca sunt "cantaret" de mic, obisnuit cu scena, stiu cum sa actionez in situatii de stres, ma descurc cu emotiile.
Si totusi cand a venit momentul sa sustin proba practica a examenului auto. In ziua examenului eram plin de emotii. Ceva atat de simplu, atat de comun, ma consuma atat de tare. Am facut tot ce am putut pentru a ma calma, insa nimic nu era de ajutor atunci. Am trecut printr-o asteptare de aproximativ 3 ore, 3 ore in ploaie si frig, doar eu cu gandurile mele care nu erau cele mai pozitive in acele momente. Ma incurajam, ma calmam, insa din momentul in care am urcat in masina, filmul s-a terminat. Am facut cele mai banale greseli, greseli care m-au facut sa ma pierd total in emotii si in panica. Nu am promovat examenul. A fost teribil! Eu stiam cat de bine conduc, si imi parea asa de rau.
Insa m-am calmat, si am analizat in profunzime intamplarea. Stiam ce am gresit, stiam ce mi-am facut cu acele emotii de necontrolat. Problema cea mai mare era ca oricum as fi intors situatia, cu oricat de mult optimism as fi privit-o, oricat de mult m-as fi incurajat, nu ma puteam crede cand spuneam ca nu o sa am din nou acele groaznice emotii. Pur si simplu nu ma credeam. Ce bine ca am fost sincer cu mine!
M-am hotarat sa o sun pe Cristina pentru o scurta intalnire inainte de urmatoarea incercare. Si ne-am intalnit fix cu doua zile inainte de noul examen. Ca si atunci cand eram un copil, Cristina m-a ajutat invatandu-ma sa imi controlez emotiile prin tehnici extraordinar de folositoare. Pot spune ca am plecat de la cabinet mult mai linistit, insa oricand ma gandeam la eveniment, simteam deja "fluturasii in stomac" ... nu sunt deloc placuti.
Si am aplicat ce am invatat. Am practicat, am vizualizat. De fiecare data cand simteam nevoia, foloseam tehnicile invatate care erau asa de eficace incat ma relaxam aproape instant.
Si a venit ziua examenului. Din nou m-au cuprins emotii asa puternice in seara de inainte si in dimineata respectiva, dar am aplicat ce am invatat la cabinet si am resit sa fiu stapan pe mine. Insa nu stiam ce ma asteapta. Chiar inainte de a ajunge la locul examenului, desi eram consumat de emotii, ma calmam usor, usor. Insa efectele cu adevarat uimitoare a ceea ce am practicat s-au simtit in proportie de 200% in momentul in care am urcat la volan. Am reusit sa fiu perfect concentrat, calm, relaxat. A fost un condus extrem de placut! Si nu numai ca a fost un total succes, dar fiecare mic detaliu din vizualiarea mea a fost realitate. A plouat in fiecare zi in ultima vreme, mi-am dorit sa fie frumos cand voi sustine examenul: a fost perfect senin. Mi-am dorit sa am strazile libere: la fiecare manevra strada se curata in spatele si in fata mea ca prin minune!
Niciodata nu m-am simtit mai responsabil de realitatea pe care o traiesc decat acum. Propria mea realitate. Privind obiectiv, acesta a fost un prag din viata mea nu asa de greu, nu asa de critic, insa pot spune ca am promovat un examen cu mult mai mare si mai important in aceasta zi.
Sunt cat se poate de recunoscator Cristinei pentru ajutorul asa de valoros, ca intotdeauna.
Si, mai ales, imi sunt cel mai recunoscator mie.
Cred ca cel mai frumos este modul in care Cristina reuseste sa te faca sa iti fii asa de recunoscator tie, iti arata adevarata putere ce zace inauntrul tau, oricand gata de a fi folosita.
Multumesc!