Singuratatea este adevarata „boala” a timpurilor noastre
Cele doua mari directii pe care oamenii le urmeaza in viata sunt acumularea care duce la bogatie si relationarea care duce la implinire/ fericire. Amandoua sunt importante si cata vreme „dam Cezarului ce-i al Cezarului, si lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu”, totul este perfect.
Insa este din ce in ce mai vizibil ca incepem cu faza de acumulare... si cum „din ce ai din aia vrei mai mult” ramanem blocati in faza de acumulare. Astfel devenim bogati si nu numai/neaparat in bani... ci bogati in cursuri absolvite, diplome, functii si onoruri obtinute, in obiecte detinute si slujite, etc.
Si nu realizam ca e o „mica Mare” diferenta intre bogatie si prosperitate.
Cu siguranta stiti ca exista oameni foarte bogati care nu sunt fericiti... ba unii dintre ei ajung chiar si se sinucid.
De ce?...
Pentru ca singuratatea este principala cauza de suicid. Singuratatea este adevarata „boala” a timpurilor noastre. O singuratate generatoare de nefericire, singuratatea care este „contra firii” pentru ca sa nu uitam ca „omul este un animal social”.
Iar nefericirea vine din imposibilitatea impartasirii autentice, care vine din nerelationare; pentru ca timpul pe care il poti investi intr-o relatie tu il investesti in a face bani.
Am spus-o si am sa o tot repet... nimeni nu se naste bogat/toti noi nascutii, fara nici o exceptie, se nasc „goi” si tu si eu... si oamenii foarte bogati, si cei prosperi... toti am venit „goi” in aceasta lume. In acelasi timp noi toti venim pe lume cu un capital egal: timpul si energia noastra. Dupa cum administram acest capital, exact asta determina calitatea vietii noastre. Si tot noi suntem cei care alegem sa ne investim timpul si energia in a acumula... ca asa e trendul societatii moderne, si ne mai miram de rezultate.
Traim intr-o societate in care avem mult mai mult decat ne este necesar (pentru ca pentru a supravietui atat de putine ne sunt necesare), intr-o societate profund nefericita si din ce in ce mai insingurata.
Revelatia acestui articol a venit in urma unei convorbiri telefonice in care o prietena imi spunea cat este de obosita si ca ii e dor de intalnirile cu grupul de prieteni. Din discutie a realizat ca oboseala este forma in care trupul nostru ne comunica ca ceea ce facem ne consuma, nu ne face placere, nu este pentru Binele nostru cel mai Inalt. Intradevar are ... acum este mult mai „bogata” decat a fost pana acum, are mai multi bani, mai multi clienti, mai multe obiecte, etc...
DAR...
Simte ca ii lipsesc intalnirile cu grupul de prieteni, relationarea, impartasirea care ne confirma, prin care valorizam si suntem valorizati, recunoscuti etc.
Momentul de „AHA” a fost cand a zis:”Eu abia astept sa ne mai vedem si noi... „
Si ca si ea, poate si eu abia astept, si tu abia astepti... toata lumea asteapta si nimeni nu mai ia initiativa, din ce in ce mai putini sunt cei care isi investesc timpul si energia in relationare.
Iar consecintele le simtim pe pielea noastra, suntem din ce in ce mai singuri... si pentru ca nu suportam asta, ne aruncam iar in si mai multa munca, devenind astfel dependenti si profund nefericiti.
Cand solutia este atat de simpla.
Cum ar fi daca am incepe sa realizam ca, desi este in natura umana sa se inceapa cu Cezarul, macar sa nu mai uitam de Dumnezeu, adica de relationare. Pentru ca de fiecare data cand relationam in mod autentic cu oricine ne dorim (si asta nu este ceva ce se intampla, ci este ca si in cazul obtinerii bogatiei ceva ce presupune investitie de timp si energie, pentru ca fara a investi energie si timp nimic nu creste, nu apare, nu se intampla),... deci, de fiecare data cand relationam, omul este/devine mai important decat banii, bunurile, titlurile, functiile, atunci afirmam indirect ca pentru noi, Dumnezeu este mai important. Iar ca argument de sustinere citez:”Ca a facut Dumnezeu om dupa chipul si asemanarea Lui”iar iisus spunea:”... oricui i-ati facut toate acestea mie mi-ati facut”.
Inchei cu urmatoarea provocare.
Acum ca sti toate acestea, tu in ce vei investi prioritar,voluntar si constient timpul si energia ta?
Oare, inca iti vei gasi scuze bine argumentate sau vei trece la actiune, fara sa mai „astepti”sa...?
Care este primul lucru concret, pe care il vei face, fix dupa ce iti vei fi raspuns la cele de mai sus?