M-am intalnit cu Dumnezeu... la tomberoane!
Sunt recunoscatoare pentru intamplarea de ieri de la tomberoane, care a fost prilej de noi constientizari.
Totul incepe banal cu ... in drum spre cabinet m-am oprit la tomberon sa arunc gunoiul.
In fata mea o tanara cu doi saci negri de gunoi, pe care ii arunca rapid in primul tomberon... cel pe care scria HARTIE, si pleaca grabita si cumva fericita ca a scapat de sarcina ingrata.
Si atunci ma trezesc vorbindu-i spatelui ei... pe cand ea se indeparta:
- Ati realizat ca ati pus sacii de gunoi, in tomberonul rezervat pentru hartie?...
Si sincer, ma asteptam sa ma ignore total, mai ales ca tonul meu a fost unul calm si deloc alarmant.
Am fost extrem de surprinsa cand nu numai ca s-a intors, dar a fost deschisa si cooperanta, spunandu-mi ca nu a realizat pana in acest moment ca nu toate tomberoanele sunt la fel. Si dupa ce i-am explicat ce si cum cu cele 3 tomberoane... chiar m-a intrebat, unde sa puna unul din saci care era cu haine, si care nu se incadra la niciunul dintre cele 3 tomberoane.
A fost un moment memorabil pentru mine, in care am realizat ca datorita indraznelii mele de a verbaliza ceea ce gandeam, dar dintr-o atitudine de pace si de cooperare, fara nici cea mai mica intentie de judecata sau etichetare... ceea ce am obtinut a fost colaborare si cooperare pentru un Bine mai Inalt.
Am simtit o imensa stare de recunostinta pentru indrazneala mea, pentru abilitatile mele de comunicare, pentru iubirea mea de oameni care ii vede pe toti inocenti, pentru implicare, pentru colaborare, pentru intelegere... si ma intrebam:
- Oare ce anume a declansat acum aceasta reactie, acest mod de a ma comporta si la mine si la acea tanara?...
Si deruland scena iar si iar... am realizat ca primul triger a fost ordinea si curatenia de la tomberoane, pentru care le sunt lucratorilor de la salubritate recunoscatoare. Apoi faptul ca amandoua aveam acelasi obiectiv, acelasi setup de "sa ne eliberam de sacii de gunoi". Apoi tonul care face muzica. Si o anumita rezonanta, stiind ca absolut nimic nu e intamplare... Pentru ca intuitia mea a creat impulsul de a vorbi si eu i-am dat ascultare. Si cred ca a mai fost ceva... o voce interioara care imi tot spune de ceva vreme:
"Raul exista pentru ca oamenii buni il accepta, crezand ca astfel manifesta toleranta"
Am ales sa nu mai tolerez raul... ci sa trec la actiune, mai ales acolo unde sufletul meu imi indica, imi sopteste prin astfel de imbolduri ca se poate face o schimbare.
Deci, ieri... am simtit o imensa stare de recunostinta pentru ca am intuit, actionat si vazut, cum se naste o noua lume. Una in care vrem sa ne fie mai bine, sa ne aducem contributia, unde este nevoie ca sa invatam unii de la ceilalti cum se face ceea ce inca nu stim... o lume in care ador sa traiesc... o lume pentru care am pus seminte de cea mai buna calitate, ieri... printr-o intamplare banala.
Pentru ca atunci cand il cauti pe Dumnezeu in tot si in toate, el nu inceteaza sa ti se arate...
Asa ca sunt recunoscatoare ca ieri, m-am intalnit cu Dumnezeu... la tomberoane.
Tu cand te-ai intalnit cu Dumnezeu in cel mai surprinzator loc?...