De ce mie?...

Adesea ne trezim ca reactionam, atunci cand viata ne „tavaleste”,ca ne lamentam:

De ce mie?..., de ce sa mi se intample asta mie, chiar mie... numai mie, etc.

Si raspunsul automat care vine de undeva din mine este... Dar de ce nu mie?... Cine sunt eu ca sa nu mi se intample mie, ... si mie...

De ce mie?... este reactia imatura a mintii care crede ca eu sunt special, eu sunt diferit, ca merit tratament diferentiat (mie mi se cuvine doar ce este bun, placut) pentru ca sunt „cu stea in frunte”?... Daca ies din acest „de ce mie” cu varianta sa „numai mie mi se putea intampla”.... atunci realizez ca li se intampla si altora si destul de des...

De fapt intrebarea din spatele intrebarii este:”Cum de mi s-a intamplat mie?” si ea duce la strategia care a generat rezultatul. Astfel pot sa descopar cum am generat situatia, si cum pot face diferit astfel incat acest lucru sa nu mi se mai intample.

De ce mie?... ma pozitioneaza din start in modelul victimei pentru ca profilul victimei este dat de neajutorare si de faptul ca lucrurile i se intampla. Si stim ca din pozitia victimei se iese doar in doua feluri: din disperare sau prin revelatie.

Intrebarea: Cum?... duce la Revelatie... la faptul ca imi asum responsabilitatea a ceea ce mi se intampla si la pachet cu asta intotdeauna voi gasi Puterea... puterea/ abilitatea de a schimba cee ce nu imi place, ceea ce nu vreau.

In plus asa cum zicea si Einstein in ultima instanta tot ce avem de decis este daca Universul/VIATA ne este prietenos sau nu.

Pentru cei care se intreaba :”De ce mie?” este clara alegerea... Universul este dusmanos si a avut ceva cu tine de ti-a facut una ca asta. E o situatie simpatica sa iti imaginezi ca tu esti atat de important, incat Universul insusi, sa se puna cu tine...

Insa daca am decis ca Universul/Viata este prietenos, atunci realizez ca tot ceea ce mi se intampla imi este de folos, imi foloseste, a fost facut pentru mine si evolutia mea. Si intrebarea :”Cum?” vine doar sa ne ajute sa descoperim :”Cum imi poate fi de folos ceea ce tocmai s-a intamplat, chiar daca nu mi-a picat bine?”.

Apoi mai este si:”Tot ceea ce veti crede vi se va intampla voua”...

Cand zic :”De ce mie?... De ce, numai mie, mi se putea intampla asta?”... de fapt este o afirmatie a convingerilor mele care atrag asemenea materializari de probleme in viata mea.

Si interesant de stiut dar profilul „victima” are intotdeuna un munte de probleme si toate i se intampla doar ei/lui; pe cand cei care isi asuma responsabilitatea/abilitatea de a da raspuns si isi descopera puterea, au doar situatii de viata care ii provoaca major sa iasa din zona de confort pentru ca astfel evolueaza.

Si mai stim si ca :”Tot ce nu te omoara te face mai puternic”... ca „Dumnezeu nu iti da mai mult decat poti duce”... etc

Toate cele de mai sus, sunt convingeri/credinte, care, ne ajuta sa iesim din cercul vicios lui :”De ce mie?” astfel incat sa evoluam de la copilul neputincios la adultul responsabil/capabil care suntem. Si un fapt constatat care te va pune pe ganduri... copii pana in 7 ani nu spun niciodata, nu reactioneaza cu:”De ce mie?”....

Tu cum alegi sa reactionezi de acum incolo?...